“Doamne, sunt Igor, ma stii... Ma stii de om bun, nu? Eu asa imi mint orgoliul, ca as fi un om bun... Nu...? Nu sunt? Si ce Doamne, daca, uneori, mint? De fapt, Tu stii ca nu mint... Tu stii ca doar exagerez, Tu stii ca cel rau devine extrem de rau, iar cel bun, prea bun poate, doar pentru ca asa vrea Satana ziaristilor, politica editoriala... Asta este meseria, Doamne, tusele trebuie uneori ingrosate, iar tusul este scump, are pretul constiintei... Nu, Doamne, nu sunt ipocrit si nu sunt de acord ca recunoasterea vinovatiei ar putea fi o scuza de circumstanta... Doamne, ai acelasi job, multi dintre jurnalisti cred Ti-au fost colegi la Scoala Superioara de Jurnalistica... Multi dintre noi credem, cu sfintenie profesionala, ca vorbesti prin gura noastra... Iarta-ne, Doamne, suntem feciorii naivi ai unui monumental cinism cosmic. Ne credem divini, acesta fiind si motivul pentru care ne ilustram editorialele cu obositele noastre poze de ganditori. Pe bune, Doamne, prea suntem cu totii editorialisti si analisti a toate si a tot, de parca din scolile de jurnalism ies doar Moise Cum Laudae... Totusi, la fel de adevarat este, Doamne, ca si Tu scrii despre noi... Si Tu exagerezi, ca prea ne este greu, ca prea murim, ca prea suferim... In fiecare zi traim editorialul Tau, litera cu litera, rand cu rand, disperare cu disperare, speranta cu speranta... Azi vorbim despre Lumina, despre Fiul Tau. Este Ziua Sarbatorii Luminii, este ziua Sacrificiului Universal, asa cum si cat ii putem intelege semnificatiile. Astazi ne inchinam, c-asa vrea cotidianul Evenimentul Lumii, al carui editor senior esti... Doamne, dar si noi , muritorii, suntem fiii Tai, cei care se zbat in, si se lupta cu, Intunericul din care, laic, incercam sisific sa iesim. Nu reusim, suntem atat nevolnici, iar Tu Doamne, esti Cel care a stabilit ca termenul sisific nu poate sa iasa din text... Tu vorbesti vreodata despre noi? Cu cine? Cum hotarasti cat de mult sa ne bucuram sau cat de mult sa ne chinuim? Participi vreodata la vreo sedinta de sumar a vietii noastre? Nu...? Nu este nimeni care sa Te contrazica? Nu este nimeni care sa-Ti comande un material, asa-i? Si, bineinteles ca nu primesti niciodata drept la replica... Si nici procese nu Iti sunt intentate, pe calomnie, si pe constiinta... Doamne, iti spun ceva, asa, ca intre ziaristi. Daca faci parte dintr-un club de presa mai acatarii, dicteaza diligentele necesare sa ne legitimam si noi, oamenii.  Vei afla mai repede ce ne doare, Iti vom trimite in fiecare zi comunicate de presa umana, vom fi mai aproape Unul de ceilalti. Ne va fi mai bine la toti. Nu vrei sa ai niste copii premianti in viata? Nu ne vrei scapati de corigenta mortii prin blazare, prin intoarcerea spatelui de la Tine? Nu vrei sa stii despre noi si din alte surse decat acatistele, acest gen desuet de presa a mogulilor clerului? Preotii nu mai sunt de mult distribuitorii presei tale cotidiene... Te sunteaza, Doamne... Ei primesc ziarul Tau, dar noua ne vand la taraba altarului o fituica volanta, din care intelegem ca Biserica este un fel de sindicat, iar noi, enoriasii, un fel de membri cotizanti... Doamne.... Asteptam Lumina de la Tine si de la Fiul Tau, care va fi viu... Cheama-L pe El... Vom veni cu totii....”