Nu doar primele trei luni de sarcina sunt periculoase pentru fat. Exista totusi o criza in care apar convulsii care pot pune in pericol atat mama, cat si fatul nenascut.
Eclampsia, caci despre ea este vorba, este o stare de criza care se poate intalni numai la femeia gravida din ultimele trei luni de sarcina sau in timpul nasterii.
CAUZE
Aceasta tulburare, numita si disgravidie, este cauzata in general de o sarcina toxica, observata mai ales la femeile ce nasc pentru prima data (80-90%), la o varsta mai inaintata. Eclampsia este favorizata de starea constitutionala (persoane in general scunde, grasute), care consuma multe proteine (carne, branza) si sare. Declansarea crizei este de obicei anuntata de unele semne prevestitoare: greturi, varsaturi, dureri de cap, tulburari de vedere, hipertensiune arteriala, edem la fata si la picioare, albumina in urina.
SIMPTOME
Criza de eclampsie incepe prin contractii musculare puternice (convulsii) la fata, la trunchi si la membre, care produc o intepenire a bolnavei, cu oprirea respiratiei, cu tendinta la asfixie si pierderea cunostintei. Convulsiile dureaza 15-30 secunde, dupa care inceteaza, dar femeia ramane cu o stare de slabire si oboseala. In momentul crizei nu trebuie intervenit cu nimic care i-ar putea agrava situatia femeii (stropirea cu apa rece, lovirea fetei, strigate etc). Se va avea insa grija ca bolnava sa nu cada de pe scaun sau din pat si i se va pune intre dinti o batista, pentru a nu-si musca limba. Nu se va transporta la spital decat dupa ce bolnava si-a revenit complet, eventual se va anunta “Salvarea".
CUM NE FERIM
Prevenirea atat a crizei de eclampsie, cat si a repetarii ei, se face prin repaus la pat si printr-un regim alimentar fara carne, branza, grasimi. Nu se vor consuma lichide in exces, iar sarea va fi scoasa din alimentatie. Se permite un regim cu fainoase, zarzavaturi, cu putin lapte si vitamine din grupul B. Se va evita frigul, surmenajul fizic si nervos si se va trata constipatia. Gravida se va prezenta periodic la controlul medical pentru ca medicul sa-i descopere din timp semnele disgravidiei si sa-i prescrie un tratament corespunzator.