Mai multe tinere imbracate in rochii de mireasa au inceput ieri un mars al tacerii, din Piata Victoriei din Capitala, prin care au dorit incetarea violentei in familie, dupa ce, in ultimii patru ani, in Romania, peste 200 de femei au murit in urma actelor de violenta din familie... Ce trist... Mirese batute...  „Acest manifest doreste sa traga un semnal de alarma asupra fenomenului de violenta domestica, prezent in majoritatea familiilor din Romania. In ultimii patru ani, a fost inregistrata moartea a 224 de femei”... Cand eram gata sa lacrimez, mi-am adus aminte de Campania Nationala de Combatere a Violentei in Familie impotriva Barbatilor, din cadrul campaniei CE, „Opriti violenta domestica impotriva barbatilor“, care s-a desfasurat intre 28 noiembrie si 10 decembrie 2007. Am scris despre aceasta «ciudatenie» de campanie, si intrebam cititorii daca iau in serios un asemenea demers, daca pare credibil. Va amintiti? Ma citez: „Chiar pareti interesati de subiect...? Pe bune? Hai, terminati, chiar cititi chestia asta despre «violenta domestica impotriva barbatilor»...? Pare credibila? Cum asa, niciodata problema nu a fost privita din acest unghi, nimeni nu a sesizat niciodata autoritatile ca si barbatii sunt batuti sau ucisi de nevestele lor! Chiar nu glumesc, asa cum nu glumeste nici Agentia Nationala pentru Protectia Familiei. Conform datelor ANPF, un sfert din cele peste 6.700 de victime ale violentei in familie, sunt barbati. Cifrele arata ca au fost comise 6.717 de acte de violenta in familie, care au avut drept consecinta 103 decese. Dintre victime, 25% sunt reprezentate de «sexul tare», iar 75% femei, majoritatea din mediul rural. Mai simplu spus, la fiecare patru victime ale violentei din dormitorul conjugal, una este barbat. Eu unul sunt terifiat, habar nu aveam, nu imi imaginam acest revers al medaliei. Aveam convingerea ca exclusiv barbatii isi rezolva problemele... «barbateste», ca imbecilitatea conjugala este doar «apanajul» lor, al masculilor, al berbantilor pentru care misoginismul este o a doua natura. Se pare ca totusi exista si o rezolvare «feminina» a problemelor conjugale. Nu am informatii daca cei ucisi de neveste au fost calcati in picioare, injunghiati sau sugrumati, dar, amintindu-mi de Lucretia Borgia, inclin sa cred ca totusi metodele au fost mai subtile... Dupa cum observati, aproape ca nu pot sa ies dintr-un registru ironic al abordarii subiectului, dar asta doar pentru ca sunt vaccinat cu ideea ca romanu’, din mosi-stramosi, isi smulge nevasta de bigudiuri. Chiar asa, exista vreo organizatie a barbatilor ciomagiti de neveste, vreun numar scurt la care acestia sa ceara ajutor, un refugiu unde sa se adaposteasca noaptea cand sunt goniti in maiou si papuci de acasa? Incerc sa fiu serios, dar stiu ca ce scriu va starni zambete... Suntem atat de impregnati cu ideea de violenta in familie, cu el calau, iar ea victima, incat orice discutie in sens invers despre acest subiect este sortita esecului. Parca si aud mii de voci feministe care vor urla ca, desigur, barbatii omorati de neveste si-au meritat soarta, dupa ce acestia le-au chinuit ani si ani la rand...”. Stiti de ce se intampla toate astea? Pentru ca miresele au marsaluit in tacere singure, fara sa fie la brat cu mirii lor, care si ei si-au sustinut campania din 2007, singuri, fara miresele lor...